Originea tradiţiei pe care o celebrează locuitorii Apaţei în fiecare an, în prima zi de Paşte, este legată de o legendă a locului din secolul al XIV-lea, conform căreia în timpul unei invazii tătărăşti, populaţia din zonă s-a retras în cetate. Invadatorii au pustiit localitatea, dar la retragere au auzit un cîntec de cocoş în cetate. Locuitorii refugiaţi aici au fost descoperiţi în felul acesta, iar cetatea a fost asediată. După retragerea tătarilor, supravieţuitorii au hotărît pedepsirea cocoşului trădător. De aici, „Împuşcă cocoşul“, an de an. În zilele noastre, locul cocoşului trădător este luat de o ţintă în formă de cocoş. Şi numai copiii sînt cei care participă la ritual, ei fiind iniţiaţi în arta tragerii la ţintă cu arbaleta. Înainte de a trage la ţintă, tinerii se aliniază şi rostesc, în versuri puse pe muzică, „judecata cocoşului“. De la ora 17.00, începe petrecerea. Întîi, sătenii sînt invitaţi la o masă festivă la Căminul Cultural, iar seara la balul tradiţional. La ora 23.00, tinerii merg la „furatul porţilor“. Petrecerea continuă a doua zi de Paşte, cînd feciorii se duc cu stropitul la casele fetelor.
The origin of the tradition celebrated by the Apaţa villagers every year it's a local legend from the XIVth century. The legend says that during a tartars invasion, the people sheltered into the stronghold, during the night. The invader slayed the village waste but they didn't find any villager. But in the morning, a cock sung and the tartars found the stronghold and set the seige. After the tartars retreated, the villagers decided to punish the traitor cock. Ever since, the villagers from Apaţa are „shooting the cock“ every year. Nowdays, the cock's place has been taken by a wooden target with a cock painted on. The kids are initiated in the art of arbalest shooting and they are the only ones whom are taking part to the shooting ritual. Before the punishment, a mortuary convoy, with children wearing specific costumes (including a priest), walk through the village up to a hill where two groups are arguing whether they are going to shoot the cock. The „priest“ takes his service in some funny words. Too bad they are speaking Hungarian, so not even Romanians understand. :)
After the cock is shot, all the people are invited to a feast at the community home and to a traditional ball in the evening.
„Aici a fost un fel de război cu tătarii. Şi acolo e o cetate. Şi cetatea, roată-roată, avea apă. Tătarii au venit şi nu ştiau dacă dincolo de apă e sau nu e cineva. Cocoşul a începu să cînte, şi hopa! Au ştiut că e cineva. Şi au năvălit şi au omorît oamenii. Oamenii au puşcat cocoşul atunci, pe loc. Şi de-atunci, e obiceiul că în fiecare an puşcă cocoşul. Păcat că nu înţelegeţi cuvintele (ritualul se desfăşoară în limba maghiară), că popa ţine slujbă ca pentru mort, pentru cocoş, iar ceilalţi, vitejii, cu arbaletele sau cu săbiile, se ceartă între ei dacă să puşte sau să nu puşte cocoşul. Eu am prins şi vremea cînd duceau un cocoş viu, dar de un timp nu mai duc. Nu îl puşcau, numai îl duceau pînă acolo. În rest nu s-a schimbat nimic, atîta numa că acuma nu mai duc cocoşul viu, duc numai tabla“. Ana Boloni, 64 de ani.
Postări
