luni, 12 ianuarie 2009

Desene de copil

George mi-a spus că ar fi bine să mai pun şi nişte text pe lîngă pozele astea, că e mai interesant. Aşa că de la seria asta pun şi text.
Aşadar seria asta - 'Desene de copil' m-am gîndit eu mult să o numesc - provine de la Măgura, judeţul Braşov, unde ne-am dus noi cam acum un an şi ceva (decembrie 2007) să stăm la o pensiune, să înotăm prin zăpada pînă la genunchi, să mai socializăm cu alţi fotografi din ţară, la fel de amatori ca noi, să mă ud la picioare, să mă uit cu jind la sculele (foto) ale celorlalţi, să mă îmbăt şi tot tacîmul. Bineînţeles că am tras ca nesătulu', într-o singură zi, pentru că în cealaltă am stat să mă usuc la bocancii mei water proof, care erau uzi ca dracu. Din tot ce-am tras, cam asta ar mai merita, şi două fotografii îmi plac chiar extrem de mult.

1.


2.


3.


4.


5.


6.


7.


8.

15 comentarii:

Oanah spunea...

Salut, Andrei! N-am putut sa ma abtin... Nu v-ati saturat de atatea clisee? Daca ma uite pe pozele astea sau pe cele ale lui Moiceanu sau Dan Dinu, n-o sa fac nici o diferenta. Asta ar trebui sa te bucure... insa pt. cei avizati e chiar un gust amar.
Incearca sa iesi din tipar, incearca sa nu mai mergi "acolo" sau "dincolo" doar pt ca a mers ala si "acolo" sau "dicolo" pozele ies bine, sau pt ca se fac workshopuri in masa pt care platiti o gramada de bani si toate pozele seamana intre ele. Parerea mea...
Oanah

Andrei Paul spunea...

Oana, poate sint 'clisee', cum le spui tu, insa nu numai mie imi plac. N-am dat niciun ban la workshopurile lui Dan Dinu sau Mihai Moiceanu, pentru ca n-am fost la ele. Cred că si tu ai trecut prin faza peisajelor. Îmi pare rau că nu te-am convins şi cu celelalte posturi de pe blog. Poate cu viitoarele...Mulţam de vizită, oricum.

Zsigmond Bathori spunea...

aceste clisee imi trezesc amintiri placute. putin imi pasa ca aceste poze seamana cu a lui Moiceanu sau Dinu... (lucru pe care se poate percepe si ca un fapt pozitiv, nu? ) Ne-am simtit bine, si zic ca acest lucru in sine a meritat iesirea in zapada... Asteptam sesiunea nr 2! :)

Andrei Paul spunea...

„Aceste clişee“ ne doare, mai ales că nici pe Dan Dinu nici pe Mihai Moiceanu, cu care de altfel sînt coleg de club acum, nu-i cunoşteam suficient la vremea aia încît să le copii pozele sau locaţiile. A fost fain atunci, sesiunea a doua sper s-o avem în altă locaţie de unde să-mi pot continua seria de 'Desene'. Mă bucur că ne-am cunoscut, chiar dacă unii avem poze aproape identice:D

Domnul de Roua spunea...

Curios.
Eu sunt un mediteranian, cand privesc tablourile lui Breughel, cele cu iarna,ma cuprinde frigul.
Fotografiile tale, cele hibernale, din contra. Degaja din ele o caldura benefica. Nu e si asta ceva? Cum ai reusit?

Andrei Paul spunea...

Pentru Domnul de Roua - Nu stiu, nu a fost ceva programat. Cred ca intimplarea, sau faptul ca e vorba de oameni, padure si zapada, sau simplitatea unora dintre cadre, au reuşit să transmită senzaţia de care-mi vorbiţi.

cris spunea...

mie mi se par triste. aduc umbra de singuratate .......dar asta poate fiindca nu imi place iarna.

Valentina spunea...

a doua si a patra poza sunt mai mult decat pe placul meu...uhm...nu's initiata in acest domeniu al artei si poate alegerile mele sunt natange din anumite puncte de vedere...oricum gusturile nu se discuta...
te intrebi oare de ce le'am ales tocmai pe acestea?!...uhm...nu?!...da?!...pai in general ador iarna cu multa multa...carute de zapada...ambele poze sunt de o simplitate complexa cu greu regasita de mine pana acum...sunt atat de expresive, incat in mintea mea deja se proiecteaza un filmulet de idei...imagini...sentimente...pornind doar de la niste simple linii care mi'au ramas imprimate pe retina...

P.S. intr'adevar par desene de copil...dar ale unui copil cu un simt artistic dezvoltat...

Andrei Paul spunea...

Multumesc, Valentina, şi sper să mai treci pe blogul meu şi să mai ai astfel de comentarii lungi şi entuziaste.

tartoras spunea...

Ai facut un om fericit!Pe mine...ador zapada, mi-e dor in fiecare zi de ea...
Iar fotografiile...hmmm, se simte tusa ta personala in ele.Nu stiu despre cine era vorba in polemica din primele comentarii, dar ochiul meu neavizat simte sufletul tau iesind din plin...in aceste "desene de copil".
Ai facut un om fericit...multumesc!

Cati spunea...

Imi plac mult!:) Felicitari pentru toate pozele de pe blog!

Andrei Paul spunea...

Multumesc de asemenea, Cati

dreeandreea spunea...

Super. Chiar daca inspira racoare si frig...mie fotografiile astea imi dau un sentiment caldut. But then again, I might be crazy :) Felicitari :D

Bieţîvan Ratat spunea...

Aplauze.
În fotografia de peisaj nu a mai rămas nimic de inventat. Nu există clişee. Există fotografii mişto sau naşpa. Astea-s mişto.
Iar despre clişee, cmon, nu a mai rămas nimic de fotografiat nou pe planetă. Şi dacă a rămas, nimeni nu e atît de subtil încît să distingă între satul Măgura - Romînia şi satul Aspen - Ecuador.
Hm, abordarea peisajului dintr-o perspectivă nouă presupune să îţi tragi elicopter, te urci pe cer şi faci ce a făcut Yann Arthus Bertrand.
E foarte bine, Andrei, nu te amărî!

Andrei Paul spunea...

Draghe domnule, mulţumesc de îmbărbătare. Mă rog, de cînd am făcut-o şi pînă acum a mai trecut vremea, am aflat şi eu de Moiceanu şi Dan Dinu, şi acele clişee nu mai 'doare' aşa de tare. adică, pînă la urmă, toată lumea are dreptul la o părere. Mie-mi plac, vouă, unora, vă plac, aşa că , pînă-mi trag elicopter (sau Zeppelin), le postez pe-astea.