De Sînziene

Un copil din Zizin lansează la apă luminiţe în noaptea de Sînziene, în amintirea unui suflet drag sau pentru îndeplinirea unor dorinţe. Noaptea de Sînziene, sărbătorită „atunci cînd pe cer apare Găinuşa”, „se ţine atunci cînd nu mai cîntă cucul”, iar în fîneţe „scînteiază felinarele zînelor”, licuricii. Noaptea de Sînziene corespunde naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul. În noaptea de Sînziene se spune că se deschid cerurile, călătorii pot întîlni Ielele, cucul amuţeşte, fecioarele îşi pot afla ursitul, soţii pot afla cine moare primul, iar plantele de leac au puteri miraculoase. De obicei, fetele şi femeile erau protagonistele principale ale acestei sărbători, despre care se spune că ar fi pornit de la slăvirea unei divinităţi feminine romane. În ziua în care „soarele stăluceste cel mai tare pe cer, iar florile şi buruienile te îmbie cu puterea lor vindecătoare şi cu aromele dătătoare de viaţă, fetele se spălau în zori cu rouă, ca să fie mai frumoase şi mai sănătoase.

A child from Zizin sets on water some candles, in the night of Sînziene, in a ritual as a tribute to a dear person who died, or for some wishes to came true. The Night of Sînziene is traditionaly celebrated, the olders says, „when you can see the The Pleiade'', or „when the Cuckoo stops singing'', and in the fields the lanterns of the fairies (the fireflyes) starts sparkling. In romanian old tradition, the night of Sînziene was associated with the night of John The Baptiser 's birth. The wise men say that in this mistical night, the gates of heaven are open, you can meet fairies, the vulnerary plants are stronger, and the virgins can see the one who'll become their husband.