sâmbătă, 13 martie 2010

Roma cu 200 de euro






În sfîrşit fac prima postare a fotografiilor mele de la Roma, pe care probabil că de-abia le aşteptaţi. Cum spunea patronul cîrciumii cu lole (mare om, mare caracter, mulţam de superangular maestre!), „Braşovul este fotografiat cel mai bine de braşoveni şi Roma de romani“, aşa că să nu vă aşteptaţi la mare chestie.
Una peste alta, am fost destul de în fugă, a şi plouat ziua, aşa că majoritatea fotografiilor sînt de noapte, la sensibilitate 1600 si fara trepied, pentru ca n-am vrut sa mai dau 20 de euro bagaj la cală (dacă vă spune vreo tîmpită, vreodată, cînd vă luaţi biletele, că puteţi să vă luaţi bilete fără loc rezervat şi pentru bagajul de cală la aeroport, să o credeţi, dar să aveţi în vedere că taxa nu va va fi 10 euro de bagaj, ci 20 de euro). Scula se cheamă tot Nikon d200, cu obiectivele Nikkor dx 18-200 3,5-5,6 şi Tokina 11-16.
Astea fiind zise şi trecînd peste drumul cumplit cu acceleratul de la Braşov la Cluj (compartimente noi, scaune fixe, absolut incomode, 44 lei biletul, şase ore jumate cu tot cu întîrziere, căldură multă şi fără de măsură), ne-am urcat în avionul din imagine, zbor Blue Air cu aeronavă de închiriat. La ora 11.00 a Românicii am decolat, la ora 12.00 a Italicii am aterizat pe Fiumicino, un fel de Băneasa Romei, doar că de vreo 100 de ori mai populat.



La hotel am ajuns pe la ora 15.00, pentru că m-am încăpăţînat vreo oră să caut staţia aia de autobuz care dispăruse cu două săptămîni înainte de pe harta rutelor ATAC (compania de transport a Romei), aşa că pînă la urmă am plecat cu un tren de 5,5 euro pînă la piaţa San Pietro, din două bucăţi, cu schimbare în Trastevere, vezi foto. O menţiune: trenul pînă la Termini, nodul de transport al Romei, ar fi costat 11 euro, cu nuş-ce expres de-al lor. Distanţă: 30 de kilometri. Menţiune 2: în afara unor tanti de la nişte chioşcuri de ziare care vînd şi bilete de transport, pe oricine ai întreba cu ce poţi ajunge în Vatican (că noi pe-acolo aveam treabă) îţi oferea alt mijloc de transport, cu preţul lui, bineînţeles. Fiecare cu turta lui, mai rău ca la românaşi.
Menţiune 3: Nici acum nu sînt sigur că biletul de 5,5 euro ne ajungea de fapt pînă la Piaţa San Pietro. Două zile mai tîrziu, un carabinier din Termini ne-a spus că el n-a văzut bilete de-alea niciodată şi că dacă ne-ar fi prins controlul, mai plăteam o diferenţă usturătoare. Prefer să cred că era doar un miliţian în varianta italiană.



Încă de la început trebuie să vă spun că excursia în Roma a fost frumoasă, obositoare, scurtă şi extrem de frustrantă. Asta pentru că orice rahat pe care un cerşetor italian mediocru şi-l poate permite devine o adevărată investiţie pentru un jurnalist cu şapte-opt ani experienţă, care pînă mai ieri lucra şi la un ziar naţional şi la unul local, şi care cîştigă fabuloasa sumă de 300 de euro pe lună (în lunile bune şi dacă şeful nu-i mai taie din cînd în cînd din salariu, ca surpriză la revenirea din concediu - mulţam şefu', data viitoare poate aflu şi eu din timp).

Pentru un marocan care vinde suveniruri la taraba închiriată de la primărie, sau fake-uri de poşete pentru fiţoasele din Bamboo (care, apropo, pot fi negociate de la 40 de euro bucata, la zece euro sau chiar patru), profitul nu scade sub 1.500 de euro pe lună, dar poate creşte şi pînă la 4.000. Am aflat-o după ce am intrat în vorbă cu un marocan de-ăsta, care era foarte curios să ştie în ce oraşe din România trăiesc ţiganii. „All over!“, a sunat răspunsul, după care am încercat să-i explic, fără să par xenofob sau, doamne-fereşte, rasist, că şi la noi problemele cu ţiganii sînt la fel de mari ca la ei. „Urlaţi pentru drepturile lor, acum spălaţi-vă pe cap cu ei!“, am încheiat apoteotic, în gînd. (Nu generalizez şi cred că există şi ţigani de treabă în România, ba chiar şi din cei care vor să se integreze în populaţia majoritară şi să trăiască după regulile unei societăţi bazate pe furtul legal, după modelul aleşilor neamului. Sau , şi mai grav, ţigani care vor să muncească la fel ca românii care n-au ajuns în parlament sau în posturi cheie, pentru nişte salarii de căcat. Pe toţi aceştia îi stimez şi îi compătimesc).





15 comentarii:

Hudini spunea...

in sfarsit man! faine cadrele

ma inclin cu respect

Bieţîvan Ratat spunea...

Parfumată introducţiune monşer. Aştept cu interes continuarea firului narativ şi vizual.
(să şti că nu-mi aparţine paternitatea sau maternitatea observaţiei cu oraşul natal şi fotograful cetăţean...era o parafrază).
Alora, un altro giro, per favore! Ce urmează?

Andrei Paul spunea...

Vă mulţumesc amîndurora, domnilor. Bieţîvane, tot ai pobleme cu i-urile, dar sînt sigur că după ce o să te frec la cap pînă la exasperare, o să te dai şi tu pe brazdă.

Rob spunea...

Very nice shot's Andrei. Veni Vidi Vici :) specially the subway ones.

PS does this work ?? specially the post processing. if not i'll delete it/ http://rvexposure.netai.net/p/157

Cheers,

Rob

Andrei Paul spunea...

Thanks, Rob!

Andrei Paul spunea...

Frankly, I'm not a fan of soft focus effect... So I don't like it very much. Maybe if you didn't process it so much it would of been better. But it's just my oppinion.

Bieţîvan Ratat spunea...

:-)))))) E foarte funny că uneori reacţionezi, alteori nu, cu toate că şi uneori şi alteori i-urile ori sunt prea multe ori sunt prea puţine ... :-))) E o joacă amuzantă, nu zici?

Andrei Paul spunea...

Uneori nu reacţionez pentru ca nu le observ, alteori nu reactionez pentru ca textul imi place prea mult ca sa-l stric cu comentarii despre i-uri.

Mihaela.Cojocariu spunea...

eu nu pot fi de acord cu faza cu oraşul şi cetăţeanul. poate, din contră, braşoveanul/romanul e prea obişnuit cu tot ce are în jur ca să nu îi scape anumite chestii pe care un străin le poate percepe altfel.
Îmi pare că ai băgat asta aşa ca o nouă scuză pentru că nu ţi-au ieşit pozele pe care ţi le-ai fi dorit.
Mai important e felul în care ai simţit tu călătoria asta şi nu neapărat fotografiile.
E o mentalitate greşită, din punctul meu de vedere, lăcomia asta de a vedea totul contracronometru sau exclusiv prin obiectiv. Pierzi exact esenţialul - the feeling. Eu nu m-am dus niciodată aţă să văd ceva anume. Am preferat să hoinăresc aşa pe direcţie şi fără direcţie, să dorm pe iarbă în parc dacă mi-e somn... Şi pun pariu că am văzut şi am simţit mai mult decât dacă alergam cu ochii pe ceas să nu care cumva să ratez nush ce alte ziduri...C-apăi, no, ce atâta graba?...

Andrei Paul spunea...

Ai si tu dreptatea ta, mai Miha, ce sa zic... De altfel mi-am propus as ma mai duc, mai pe indelete, cindva, si sa_mi realizez proiectul pe care-l aveam in cap cind am plecat si l-am lasat la usa in momentul in care am pus piciorul in Roma...

baza spunea...

Salut,
zi-mi si mie numele hotelului la care ai stat la roma. + orice alt sfat merita sa dai despre o calatorie de aprox 58 de ore la roma.
Multumesc

Andrei Paul spunea...

@baza
Citeste si partea a doua a reportajului, petnru detalii suplimentare.
Cumpara-ti mincare din magazin, nu de pe strada. vezi ca portiile de specialitati sint foarte mici si scumpe (cam 8-10 euro), iar daca nu vrei sa-i lasi bacsis ospatarului, da-i bani ficsi. Nu te infige la suveniruri de 2-3 euro de la tarabe, pentru ca in unele magazine de pe strada care duce la vatican sint mai ieftine si mai frumoase.
ca sa maninci in oras, incearca sa iei meniuri complete de prinz sau cina, la oferta de 10-15 euro, desi parerea mea e ca tot mai bine maninci din magazin.
Si ia-ti un ghid din romania, sa-ti povesteasca obiectivele de vizitat. revin

Andrei Paul spunea...

@baza
Hotelul se cheama Angelo, dar ma indoiesc ca mai gasesti la pretul ala camere. Uita-te pe booking.com pentru oferte de ultima ora (eu mi-am luat camerele cu 2 luni inainte) sau fa-ti cont pe couchsurfing.org si poti sta moca la cineva acasa 2 nopti. Recomand camera in centru ca sa nu depinzi de transport. Daca stai 3 zile si esti maniac dupa muzee, ia-ti un abonament de turist de 20 euro, care include transport de suprafata si metrou nelimitat pe trei zile, parca (vezi pe ATAC.it, e firma lor de transport si ai ofertele acolo) (fara trenurile alea catre si de la aeroport). Avantajul e ca pe linga transport ai intrare moca la primele 2 muzee poe care le vizitezi si reduceri la celelalte, iar asta conteaza foarte mult.
Tot in materie de transport, intre aeroport si Termini e un tren de 11 euro, dar intre aeroport si piata sanpietrom, de exemplu, e 5,5 euro un alt tren.
Cica exista si un autobuz (biletul e 1 euro 75 de minute) cu care ai putea sa iesi muuult mai ieftin, doar ca eu nu l-am gasit si italienii iti dau informatii in functie de interesele lor (adica, la infochiosc mi s-a recomandat trenul de 11 euro, la un chiosc de presa si bilete, cel de 5,5 euro, taximetristul a zis ca ma duce el cu 55 de euro etc).
In alta ordine de idei, odata ajuns acolo pregateste-te sa mergi mult pe jos, eventual, pentru ca ai ce vedea, si fa-ti un traseu cu ce tii mortis sa vezi, ca sa nu te trezesti ca ai uitat sau nu mai ai timp de multe alte chestii pe care ti le-ai propus.

Andrei Paul spunea...

Piata in cauza e San Pietro :)

damiart spunea...

Saluuuut!
faine cadre man!imi plac astea de la roma.restu' sunt faine si ele dar aici mi-am gasit sa scriu si eu,la astea cu Roma.
mult succes in continuare! ;)