duminică, 10 ianuarie 2010

Bunicii/The Grandparents

1.




Bunicii mei au 86 de ani. Sînt căsătoriti de 58. Au făcut mari doua fete, trei nepoţi...
My grandparents are 86 years old. They are married 58 years now. They grew up two daughters and three grandsons...


2.



Mi-l amintesc pe bunicul plecînd la lucru - era şef de gară la Sadova - cu sufertaşul de aluminiu pe care i-l pregătea bunica. Zi de zi, pînă cînd a ieşit la pensie şi s-au mutat amîndoi la Brăila, din Cîmpulung Moldovenesc, unde stăteau într-un bloc ceauşist cu un balcon numai bun de teren de fotbal pentru un puşti de trei-patru ani ca mine.


I remember my grandpa going to work - he was the chief of the Sadova railway station - with the alluminium canteen full of food wich my grandma prepared for him. Day after day, until he retired and they both moved to Braila, from Campulung Moldovenesc, where they lived in a comunist block with a balcony just right for a football field for a three-four yeared kid like me.


3.





Bunicul se mîndreşte - asta e întotdeauna povestea pe care o spune la reuniunile de familie - cu corectitudinea lui. Nu s-a îmbătat niciodată (povesteşte mîndru cum vărsa paharele în burete sau batistă, atunci cînd trebuia să nu jignească vreun paharagiu mai pătimaş). Nu a fumat (aici are altă poveste, de cînd era la liceu). A făcut mereu sport, pînă cînd noi, nepoţii, ne-am făcut mari, iar lui i-au furat brăilenii bicicleta nemţească, pe care mă căra cînd eram plod zeci de kilometri, în plimbare.


Grandpa is very proud of - this is always the story he tells at family reunions - his corectness. He never got drunk (he proudly tells us how he drained the drink into the handkercief or into a sponge, not to offend some veteran drinker). He never smoked (this is another story, from the time he was in highschool). He had allways kept himself in shape, until us, the grandsons, grew old, and some thief from Braila stole his german old bicicle, that he used to cary me when I was a kid, tens of kilometers, just for fun.
4.

Pentru că suma viciilor este constantă, bunică-mea l-a acuzat mereu că mai merge 'pe la curvele lui'. Bătrîna nu s-a prea împăcat cu asta, şi nici acum nu se împacă, mai ales că încă îl mai acuză de acelaşi lucru. Înainte el se certa cu ea, acum pleacă de-acasă şi face cîteva ture cu tramvaiul, să se liniştească amîndoi. Oricum, la vîrsta și după vreo două accidente cerebrale, abia dacă-şi mai aduce aminte ce-ar putea face la curve.


Because the vices' sum is constant, my grandma was always accusing him of 'going to his whores'. She never got over this, and neither does now. Years before, he was fighting her; now he just leaves home, going few rounds by the tram, so that both of them can get their peace back. After two brain strokes and at his age, he bearly remembers what he can do to 'his whores'.


5.



Stau în acelaşi apartament de la etajul şase, într-un bloc cu mii de apartamente, debranşat de la CET Brăila în primii ani după comunism. Seamănă din ce în ce mai mult cu nişte copii cu pielea zbîrcită, de parcă ar fi stat în cadă cîteva ore.


They live in the same flat from the sixth floor of thousants flats block, all cut off from the heat sistem in the first years after Ceauşescu was shot and the comunism perished. They are more and more like babies with wrinkles, as babies look if they stay too much in the water.


6.



Se bucură cînd îi sun, eu, nepotul lor favorit, sau frate-meu, sau vară-mea. Îi sun din ce în ce mai rar, cam de sărbători, de ziua lor şi de Florii sau de sfîntul Dumitru. Sau de cîte ori mi se face dor de ei şi îmi spun să n-o las pe mîine, că cine ştie.


They are so happy when I call them, their favourite nephew, or my brother, or my cousin. I call them less and less often, only on hollydays, their birthdays, and every time I miss them and I think not to leave it for tomorrow, because who knows...

Vedeti şi Bunicii (update), Bunicii (3)
See also The Gradparents (update), Bunicii (3)

31 de comentarii:

Hudini Silviu spunea...

frumos..de mult asteptam o postare noua..faina .. ma inclin cu respect

Claudiu Baias spunea...

Frumos, intr-adevar! Putea fi si excelent - un pic mai multa atentie daca ai fi acordat (prin incadrari) tablourilor de pe pereti. Deoarece si acolo este o poveste.

Andrei Paul spunea...

Multumesc, Silviu, si ţie, Claudiu. Ai dreptate, am incercat pe cit posibil sa prind si tablourile, am vazut povestea din ele, dar intr-o camera mica si cu multe chestii in ea, cam asta.i compromisul pe care-l poti obtine in anumite unghiuri...

Bieţîvan Ratat spunea...

Felicitări, Andrei! Povestea e frumoasă şi plină, parcă ai fi decupat crîmpeie din B.S. Delavrancea. Cadrul ales (studioul) este perfect. Bunicii sunt foarte fotogenici. Claudiu Baias are un strop de dreptate... personal îmi place contrastul şi mi se pare potrivit efectul de vignetare, acolo unde este. Succesuri şi luminuri bune!

Andrei Paul spunea...

Multumesc beţivane şi te mai aştept pe-aici, că la George ne-am contrat destul:P

Unknown spunea...

Foarte fain bre. "ziecii" cu plus.

Andrei Paul spunea...

Saru'mina conasule.

Torahus spunea...

Mane, as putea sa-ti spun multe. Sa iti povestesc si despre bunicii mei care m-au crescut de la 0 la 24 de ani si acum s-au dus. Bunicul care ma ducea pe bicicleta...ma mangaia cu palemle lui mari si calde, muncite 83 de ani...ma invata despre bunatate, el care traise 2 razboaie mondiale...si cate si mai cate...
Pozele sunt frumoase. Textul tau inseamna pt mine mult mai mult decat vorbele unui necunoscut pe un blog oarecare. Te felicit! Te rog insa, suna-i mai des. Suna-i acum! Te rog, suna-i!

Andrei Paul spunea...

I-am sunat chiar înainte de a posta şi de a scrie textul asta. Un text prea scurt pentru tot ce pot povesti despre bunicii mei. Pînă la urmă, fotografiile, nu textul, ar trebui să atragă atenţia. Sper să mai am ocazia să-i fotografiez, cît mai des. Multumesc pentru rîndurile pe care le-ai lasat aici.

Anonim spunea...

m-ai facut sa plang, nepoate !! sincer, nu ma asteptam la asta...iti multumesc si cred ca maine iau laptopul si ma duc la bunici sa le arat si lor !!!! mereu m-am intrebat daca om avea si noi soarta sa fim si noi bunici( noi,adica matusa, mama si tatal tau).Da...mai ai si alte poze cu ei cred...

Bieţîvan Ratat spunea...

:-) Eu mai trec, Andrei, că mai am contre pe stoc. Tu bagă mare, fă producţie! :-)

Ioana Gînju spunea...

..bunicii dinspre tata ne-au crescut,pe mine si fratele meu si pe tatal meu-copilul unui frate al bunicului. Bunica nu stia carte, era inteleapta si blinda iar eu adormeam noaptea cu ochii in flacara candelei. Bunicul a fost administratorul sondelor din baicoi-prahova, om scolit si fost detinut politic.Le port o vie recunostinta, si imi pare rau ca nu le-am spus de milioane de ori cit ii iubesc. merci andrei, sa iti traiasca bunicii.

Andrei Paul spunea...

Chiar mă întrebam dacă esti ok şi cum de n-ai trecut mai devreme, Ioana. A început bine anul?

Anonim spunea...

imi plac atat pozele, cat si articolul! o sa mai revin, daca nu te deranjeaza! ;)

Andrei Paul spunea...

E blog petnru ca vreau sa-l vada si altii, nu? Deci bine ai venit si sper sa treci mai des!

Lxx spunea...

faine pozele...

Andrei Paul spunea...

Multumesc.

Anonim spunea...

Imediat dupa ce am vazut postul mi-am sunat bunica care e singura de vo. 40-50 ani si nepotii i-au fost singura alinare. Mersi mult Andrei.

Andrei Paul spunea...

cu placere, anonimule.

apopida spunea...

Faina poveste si imagini pe masura. Ultima cumva, prin tristetea ei, nu se incadreaza parca, in tonul vesel al celorlalte!

Felicitari oricum!

Andrei Paul spunea...

Multumesc.

Marius Ola spunea...

Fain. Drăguţe pozele şi drăguţi bunicii. Pentru fiecare dintre noi bunicii sunt sufletele în preajma cărora într-adevăr te simţi acasă. :)

Andrei Paul spunea...

Salutare domnu' şi mulţam de vizeta.

Mihaela.Cojocariu spunea...

frumos spusa povestea si imaginile, de asemenea.
mi-am adus aminte de bunicul meu drag, care atunci cand s-a dus, a luat cu el toata copilaria mea...sau singurele lucruri frumoase din copilaria mea... prea curand...mult prea curand...

Andrei Paul spunea...

Multumesc, Miha, mai ales pentru corectura in engleza.

Ana spunea...

Imi place seria, desi ideea nu e originala. Totusi, buncii tai sunt plini de iubire si de viata.

Andrei Paul spunea...

Bineinteles ca nu e originala. Doar e portret de familie... Multumesc pentru ca ai trecut si te mai astept.

sarbu victor valentin spunea...

frumoase imagini
povestea e si mai tare
eu nu am apucat sa mi cunosc bunicii.......
felicitari

Andrei Paul spunea...

Multumesc

adina spunea...

f sensibil, emotionant...bravo!

Andrei Paul spunea...

Multumesc, Adina!