Joc de copii/Child's play

Cu nu prea multă vreme în urmă, m-am plimbat niţel între Cristian şi Vulcan. La Holbav, am dat peste trei copii care se jucau în faţa casei. Doar la ţară pare că se mai joacă elasticul, un joc cu
''scheme'' complicate, care nu este însă pentru cei foarte mici. (Not so long ago, I was in a trip between Cristian and Vulcan villages, in Brasov County. In Holbav, I met some children playing with the rubber band, a game with complicated tricks, which I noticed to be still played in countryside. The game is not for very little children, however).

1.


2.


3.



4.



5.


6.


7.

Bîlea Lac

People skiing on the slope of 'Bîlea Lake', 2007, may 27.

I took most of these pictures after a day wandering on the rocks, being rescued by the Salvamont (= life savers on the mountain?) in the end.

1.


2.


3.


4.


5.


6.

Nebunul cu ochii închişi

Bătrîn despre care vecinii spun că este schizofrenic, stînd zeci de minute în faţa casei sale din Şchei, la apus. (Old schizophrenic man - neighbours say- sitting tens of minutes in front of his house from Şchei neighborhood, in sunset time).

ACTUALIZARE: Am furat ideea anonimului care m-a comentat şi iată, m-am hotărît să-mi numesc fotografia ,,Nebunul cu ochii închişi''. Mulţumesc, anonimule...

Patriarhul

Asta este tot o fotografie pe care am mai prezentat-o, dar care nu putea să lipsească din portofoliul meu. Am făcut-o cu vreo doi ani (sau trei?) în urmă, cu ocazia unei excursii pe la mănăstirile din Moldova. Locul, dacă nu cumva am încurcat eu etichetele, e Mănăstirea Secu, din judeţul Neamţ. Părintele nu era foarte fericit să-l pozez, dar aşa, pe furiş, ca să nu creadă că mă bag prea tare în viaţa lui, l-am fotografiat. Bătrîna curăţa fasole într-un lighean (care după ce am făcut conversia în alb-negru, am crezut că-i o umbră şi m-am chinuit o gramada să-l scot - e acolo, între şipcile de la gard) şi trăgea cu ochiul la stăpînul, doar-doar o zice ceva. N-a zis!

PS: În timpul postărilor trecute, am găsit si comentarii de genul 'Da' ce-i cu cerul ăla?' Cerul ăla e peretele prispei de la chiliile călugărilor, evident, dragilor!

Zi de iarnă pînă-n seară

Sîmbăta trecută, că tot am reuşit să-mi mişc destul mîna cît să fac fotografii ca înainte, m-am luat după stimabilii Silviu şi Silvia şi ne-am cărat aşa, oarecum la ghici, prin judeţ. Traseul a avut ceva de-a face cu copilăria lui Silviu, dar despre asta ştie el mai multe. Cert e că ne-am plimbat, de pe la amiază pînă pe la 5.00 PM, prin Măieruş, Belin, Arini, Hăghig, Vîlcele şi în fine, Sfîntu Gheorghe, apoi acasă. Ţiganu' cînta în maşină, în spiritul general al traseului (Ţiganu e telefonu meu cu mp3, care-mi ţine loc de casetofon de bord), noi căscam ochii şi dacă vedeam ceva interesant, jos şi trage! Ce-i drept, ne-am ales şi un interval orar bestial (cine dracu iese din casă sîmbătă după-masă, dacă e normal la cap?), aşa că satele oricum pustii erau acum pustii de-a binelea, dar tot ne-au ieşit nişte poze de reportaj, aşa, de-o mică ţiganiadă. Cam ca astea care urmează:

1.


2.


3.


4.


5.


6.


7.


8.


9.


10.


11.


12.


13.


14.


15.


16.


17.


18.

Strada a III-a

Nu prea am ce să vă spun despre fotografia asta. Strada a treia, vîrsta a treia, Sulina...

***

Cred ca pe unii v-am plictisit deja cu poza asta, însă eu o consider printre cele mai reuşite fotografii de reportaj pe care le-am făcut. La o evacuare/demolare, pe strada Carierei, în Braşov. Să fi fost 2006 sau 2007.

Nenea Ghică

L-am găsit pe Nenea Ghică în Şercăiţa, pe scaunul lui favorit din bucătărie, în faţa farfuriei cu pîine cu unt şi dulceaţă pe care o mănîncă în loc de desert. Bătrînul are 95 de ani şi are o grămadă de povestit, dacă-l întrebi, despre cum a ajuns el pe jos pînă în stepa calmucă, în Război, alături de generalul Dragalina şi apoi tot pe jos, pînă în Cehoslovacia.


1


2

3


4 Alături de soţie, cu mulţi ani în urmă


5 Cu fiica, în camera bună a casei


Fotografii şi filme de război se găsesc aici.

Memorialul Sighet

Getting together

Mi-am dat eu seama la un moment dat că deşi fac pe fotoreporterul, nu prea am postat până acum fotografii de reportaj. Asta e din octombrie 2008, de la Parlamentul European. Pe fereastra rotundă se zăreşte o parte a imensei sculpturi din centrul clădirii, în timp de un funcţionar al parlamentului (:P, de fapt o tipă din grup, dar este totuşi o reconstituire a unui moment pe care n-am reuşit să-l surprind aşa cum mi-am dorit) vorbeşte cu o persoană apropiată la telefonul public din holul unuia dintre etaje.

Bunicuţele din Apaţa

A venit vremea să postez şi prima mea fotografie pe care mi-a cumpărat-o cineva, dintr-o expoziţie. Urrrraaa! Tipul era englez şi tînăr, am avut noroc că i-a plăcut soră-sii şi era înainte de Crăciun, aşa că uite, s-a cumpărat. Nu la fel de prezenţi au fost şi mulţii politicieni de toate speţele pe care i-am invitat la expoziţia comună Exdeco, unii foşti membri ai clubului chiar, mai ales că era şi o expoziţie în scop caritabil. Acum, na, oamenii erau ocupaţi cu campania, cu alegerile, că doar nu puteau să lase electoratu' pentru o faptă bună. În două săptămîni, unul singur am o vagă impresie că a participat la strîngerea de fonduri, cumpărînd vreo două sau trei fotografii. Tablourile au fost reţinute pentru Nicolae Popa şi pentru faptul că nu s-a prezentat personal am vaga bănuială, neverificată, că era chiar Nicolae Vlad Popa. Dacă-l bănuiesc pe nedrept, să mă ierte.
Acum că mi-am eliberat frustrările, pot să vă spun că blîndele bunicuţe din Apaţa sînt chiar din Apaţa, unde le-am prins participînd la corul bisericii evanghelice din localitate. De toate erau vreo 20-30, iar corul ăsta e format doar din bunicuţe, că se pare numai ele mai duc tradiţia. De data asta s-au adunat pentru că ţineau morţiş să-i cînte preşedintelui Ungariei, care a trecut, în septembrie 2008, prin mica lor localitate.

Mimul

Pe Mim l-am întîlnit la Sighişoara, în timpul festivalului. Stătea acolo, cu masca aurie pe faţă, jumătate în soare, jumătate în umbră, cu un casetofon undeva lîngă el, istorisind şi invitînd lumea, pe muteşte, să-i pună un bănuţ în cutia de alături. Aici, photoshop-ul m-a ajutat teribil, pentru că am putut să întunec fundalul şi să scot zidul cu mulţimea colorată, priza, casetofonul şi toate celelalte elemente. Mimul a rămas însă aşa cum l-am fotografiat.

1


2


3


4

Desene de copil

George mi-a spus că ar fi bine să mai pun şi nişte text pe lîngă pozele astea, că e mai interesant. Aşa că de la seria asta pun şi text.
Aşadar seria asta - 'Desene de copil' m-am gîndit eu mult să o numesc - provine de la Măgura, judeţul Braşov, unde ne-am dus noi cam acum un an şi ceva (decembrie 2007) să stăm la o pensiune, să înotăm prin zăpada pînă la genunchi, să mai socializăm cu alţi fotografi din ţară, la fel de amatori ca noi, să mă ud la picioare, să mă uit cu jind la sculele (foto) ale celorlalţi, să mă îmbăt şi tot tacîmul. Bineînţeles că am tras ca nesătulu', într-o singură zi, pentru că în cealaltă am stat să mă usuc la bocancii mei water proof, care erau uzi ca dracu. Din tot ce-am tras, cam asta ar mai merita, şi două fotografii îmi plac chiar extrem de mult.

1.


2.


3.


4.


5.


6.


7.


8.